Poet, prozator, dramaturg şi satiric de expresie albaneză, Arif Molliqi s-a născut în anul 1953 lângă Deçan, Kosova. A absolvit Facultatea de Drept, secţia Jurnalism, a Universităţii din Prishtina. Printre cărţile sale, se pot enumera “Simfonie pentru cina câinilor” (Simfoni për darkën e qenve), ”La răscruce fără zgomot” (Në udhëkryq pa zhurmë), “Jocul Sarcofagului” (Loja e Sarkofagut), “Oftatul zarurilor” (Psherëtima e zareve), ”Craniul lupului” (Kafka e ujkut), ”Însemnări din arhiva oraşului D.” (Shënime nga arkiva e qytetit D.), ”Portret neterminat” (Portret i pambaruar), ”O umbră-şi făcea drum” (Një hije bënte rrugë), “Iubita mea Eva” (E dashura ime Eva) etc. “... Arif Molliqi este printe puţinii autori care a disciplinat sentimentul şi gândul, - afirmă poetul şi criticul Adem Gaxhi. Strigătul, retorica şi aclamaţiile nu se găsesc în creaţia sa nici când este vorab despre eroi, nici despre dorul pribeagului... Versurile lui sunt plămădite pentru o citire lăuntrică. ”Poeziile din ‘Răzvrătirea lui Adam’ şi ‘Iubita mea Eva’, - scre poetul şi crititul Ndue Ukaj, - le consider capitole poetice unice în toată literatura albaneză. Sunt epico-lirice, aplecate spre mitico-metaforic, scrise într-o limbă cumpătată şi foarte bogată în simboluri, cu un stil fluid şi cu o materie erudită”.
Discurs despre libertate (Ligjëratë për lirinë)
Libertatea e ceva
omul nici nu ştie ce anume
Ceva ve n-o poţi iubi
mai mult decât ea pe tine
Despre Libertate poţi spune orice
ea suportă orice
E pământ unde poţi planta
şi floarea
şi buruiana...
Ambele răsar...
Prin cronicile Libertăţii
omul păcătuieşte
Iar Libertatea îndură
Cu toţii cred că
Libertatea e dragoste
şi nici nu se mănâncă
nici nu se bea...
Libertatea e ceva
Nimeni nu ştie ce
Și cu toţii o vor
Ianuarie 2013
Intrat-am în greva foamei... (Paskam hyrë në grevë urie)
Când
se lasă noaptea
în
ochii mei cască bezna
Cineva
mă-ntreabă de ce atât de târziu
Pe
străzile fără lună te plimbi
E
timpul să te-ntorci acasă
Cum de nu mă-nţeleg
Prishtinei îi smulg ramurile
Ultimului boem îi prind vorbele
La ora asta vaccinez străzile
Împotriva bolilor beznei
Cum de nu mă-nţeleg
mireasmă de alcool a intrat în
mine
Și nu se sfieşte să mă-nsoţească
Prin străzile negre ale oraşului
Chiar şi când mă-njură
Când mi-e greu să-mi găsesc casa
Să urc la etajul doi
Sau trei...
Vai, cât de greoi mi-e creierul
De sângele care
Se joacă prin străzile-ngustate
Și nu-mi aduc aminte cu
exactitate
Când am intrat în greva foamei
II.
Nu-i o întâmplare că mă urmăreşte
Imaginea căsuţei fără etaj
Fără nicio scară
Cu poarta ce m-aşteaptă deschisă
Câinele latrându-şi
Stăpânul
Vai, cum îmi stă-n imaginaţie
Grădina cu prune
Focul şi cazanele cu aburi
Picurând rachiu fără-ntrerupere
Prin labirintul rece...
La vârsta asta
E stranie plimbarea noaptea
Dar
Nu sunt altfel
Cafenea a serilor (Kafene e mbrëmjeve)
În cafeneaua unde-mi petrec nopţile
Sunt femei sănătoase şi pline de
dragoste
Sunt urlete râsete ale sânilor
dezgoliţi
Cu lanţuri de aur la gât
Ne tachinăm zilnic
Și suntem cu toţii prieteni
În cafeneaua unde-mi duc serile
Sunt voci înalte ce strigă
Ochii lor strălucesc plini de
lichid
Uscaţi sau dulci
Neprihănire
Miroase a femeie şi a mânie de
bărbat
Pescăruş udat (Pulëbardhë e lagur)
Căzu
anotimpul galben căzu la pândă
Tainic
frunzele chiuie ramuri se frâng
Nevinovata
frumuseţe ne-nşeală se duce
În faţa
ochilor îmi trecu albă ca zăpada
O
amintire ce mă duce
În faţa
unei case singuratice
Ce-i,
iar se pierdură drumurile
În
albul zăpezii
Ce sosi
înainte de vreme pentru a se răzbuna
Călătorii
nopţilor lungi
Priveau
pescăruşii peste lac
Spălăndu-se
goi în miez de iarnă
***
Doar
astă seara am iubit
Păcatul
fiecărui cuvânt frumos
Ninsoarea
acoperind natura
Noaptea
ce pândeşte orice lucru alb
Am
iubit pescăruşul lacului meu
Făcând
baie gol
Pescăruşul
ud leoarcă
Lacul din Radoniq (Liqeni i Radoniqit)
În Lacul din Radoniq
Dimineaţa deseori soseşte la
prânz
Pescăruşii zboară prin ceaţă
Doar frunzele nu-ngenunchează
În aerul plin de umezeală
porumbeii fac cercuri
Uneori par albi, iar
alteori îşi arată spinările cenuşii
Câţiva pescăruşi stau suspendaţi
Pe suprafaţa lacului colorat
Păsări albe se scutură pe ape
Peste lac cerul e albastru
Și apa verde pe sfondul de iarbă
Totuşi pe acolo au aruncat ziare
cutii de conserve, un pat vechi
pungi de plastic, caroserii de maşini...
Unele lucruri sunt roase de apele
răbdătoare
altele – acoperite de o spumă
galbenă
August, 2012
[Poezii
din volumul ”Iubita mea Eva” /
Poezi nga libri „E dashura ime Eva“]